Galvanizarea se referă la tehnologia de tratare a suprafeței de placare a unui strat de zinc pe suprafața metalului, aliajelor sau a altor materiale pentru prevenirea ruginii, estetică etc. Metoda principală este galvanizarea la cald.
Zincul este solubil în acid și alcali, deci se numește metal amfoter. Zincul se schimbă cu greu în aerul uscat. În aer umed, pe suprafața de zinc se va forma o peliculă densă de carbonat de zinc bazic. În atmosfera care conține dioxid de sulf, hidrogen sulfurat și atmosfera marine, rezistența la coroziune a zincului este slabă, mai ales în atmosfera care conține acid organic la temperatură și umiditate ridicate, acoperirea cu zinc este vulnerabilă la coroziune.
Potențialul standard al electrodului zincului este -0.76V. Pentru substratul de oțel, stratul de zinc aparține stratului anodic, care este utilizat în principal pentru a preveni coroziunea oțelului. Performanța sa de protecție are o relație excelentă cu grosimea stratului de acoperire. Proprietățile protectoare și decorative ale acoperirii cu zinc pot fi îmbunătățite semnificativ după pasivare, vopsire sau acoperire cu agent de protecție a luminii.
